sábado, 18 de julio de 2015

TRAIAN T. COȘOVEI [16.593] Poeta de Rumanía


Traian T. Coșovei

Poeta
Traian T. Coșovei fue un poeta rumano. Fue miembro de la Unión de Escritores de Rumanía. Hijo del escritor Traian Coşovei y María Urdareanu, se graduó en el Departamento de Lengua y Literatura de Rumania en 1979. 
Fecha de nacimiento: 28 de noviembre de 1954
Fecha de la muerte: 1 de enero de 2014

Libros publicados:

- Ninsoarea electrică , ed. Cartea Românească 1978
- 1, 2, 3 SAU… , ed. Albatros 1980
- Cruciada întreruptă , ed. Cartea Românească 1982
- Aer cu diamante (antologie colectivă), ed. Litera 1982
- Poemele siameze , ed. Albatros 1983
- În așteptarea cometei , ed. Cartea Românească 1986
- Rondul de noapte , ed. Militară 1987
- Pornind de la un vers (critică literară), ed. Eminescu 1990
- Bătrânețile unui băiat cuminte ”, ed. Pontica 1994
- Mickey Mouse e mort , ed. Cartea Românească 1994
- Ioana care rupe poeme , ed. Asociația Scriitorilor & Cartea Românească 1996
- Patinează sau crapă! , ed. Axa 1997
- Ninsoarea electrică , ediția a II-a, ed. Vinea, 1998
- Percheziționarea îngerilor , ed. Crater, 1998
- Lumină de la frigider , ed. Cartea Românească, 1998
- Bună dimineața, Vietnam! , ed. Călăuza, 1999
- Hotel Urmuz (critică literară), ed. Călăuza, 2000
- Institutul de glasuri , antologie, ed. Cartea Românească, 2002
- Vânătoarea pe capete , Ed. Libra, 2002
- Greva căpșunelor , Ed. Libra, 2004
- Aerostate plângând , Ed. Tracus Arte, 2010
- Jurnalul morilor de vânt , Ed. Tracus Arte, 2012
- Aritmetica pleoapelor , Ed. Tracus Arte, 2013




POEMAS ANTISISTEMA DE TRAIAN T. COSOVEI



BAD BOY

Yo soy el niño malo que, por fin, se hizo con las cerillas de la casa.
Soy el de la nariz metida en la bolsa de somníferos de la familia,
el que alimenta con viejos periódicos las aves de la ciudad;
soy el que deja los grifos abiertos, las luces encendidas,
los cajones arrancados.

He sido un niño malo. Con periódicos viejos envolví el bocadillo de mamá,
con periódicos viejos alumbré mi vida para ver mi futuro hasta el final;
de periódicos viejos me hice una casa, una amada, un sueño.

Aunque soy el niño malo que hace el tranvía y su raíl temblar,
y el hierro fundido petrificarse en las estatuas al frío.
Yo soy el niño que descubrió el alcohol y el olvido,
la soledad y la llave del gas.
Yo soy el niño malo que escribe en los muros "camina o revienta"
y que derrocha el dinero del día de mañana y al que le obligan a ganarse la vida hasta el final.
Soy el que saborea el desastre, macula el papel...

Pero cuando los de la casa duermen y sueñan
yo hago a la muerte tartamudear.





PASEO MATUTINO

Al final de la escalera
vi al perro bajar los mil y un escalones.
El viejo perro al que sacan a pasear con correa.
El viejo perro al que sacan a pasear a empujones en el esplendor
de la mañana invernal.

Tenía mis ojos, mis años que fueron, mis ojeras.
Tenía mi nombre escrito en su sucia correa;
con un final de ternura, con un comienzo de ferocidad
deslizaba su sombra entre los barrotes de cobre de la escalera.

Vi en sus ojos las luces de la isla de Elis
y las hordas de la seda que hacen girar la inmensa ruleta nocturna.
En sus apagados ojos vi el centellear del apocalipsis
y mis deudas sin pagar y mi vida
(y, Dios, tenía mis años y mis lágrimas).
El viejo perro que sacan a pasear en el esplendor de la última mañana invernal,
empujado mil y un escalones, uno a uno,
hasta el final y más allá
de donde ya no hay
retorno alguno.

http://madrizeleno.blogspot.com.es/2014/03/poemas-antisistema-de-traian-t-cosovei.html





Animal planet

Am vise afaceriste, care se gândesc numai la tine.
- De când visele se gândesc, mai, baiatule?
- De când esti îmbracata ca o avalansa, 
care îsi asteapta schiorii.

Uite, lumina diminetii de iarna e generoasa cu toti!
De ce nu mai ningi, de ce nu mai faci fosnet
din oameni de zapada?
Dragostea mea, totusi, de ce nu ningi? Plânge-mi o zapada, 
un vis prea târziu.

Am înteles, îti lipsesc câinii St. Bernard, 
cu butoiasele lor de rom, 
cârciumile pustii, oamenii buni, oamenii rai si soferii...
si minciunile, care ne tineau loc de acoperis, 
si copiii nascuti în umbra perdelei.

Iubito, de ce sa trezesti din somn un crocodil, 
când poti sa ti-l faci poseta pe viata?! 





Antract

Din gura paiatei sângele se scurgea cu jumatate de gura.
Secunda de-acum urla fara glas ori dantura.

Ma bâlbâiam si eu dupa o sinecura
la stirba de viata, la umplutura de plus, la amintiri care musca
cu care ma leganasera de mic între zgarda si cusca.


Ah, moartea asta ordinara de lux –
fara chip, fara nume, fara adresa
pe care o purtam noapte de noapte în lesa. 





Anul copiilor

E seara. 
E prea târziul acela de care ne e frica. 
În parc, 
o femeie spala cu mâini lacome
statuile cu capete de copii… 

Câinii latra, 
copiii au capete 
de marmora 
sau de bronz. 

Nici anul acesta nu a trecut în zadar. 





Ascultând un disc vechi

Nu-mi place muzica pe care o asculti, 
nu-mi place stilul tau de viata, 
nu-mi plac pisicile tale, 
nu-mi place câinele tau, 
nu-mi plac parfumurile tale, 
nu-mi place felul în care vorbesti franceza, 
nu-mi place maica-ta, 
nu-mi place rujul tau, nu-mi plac fardurile tale, 
nu-mi place cum te privesti în oglinzi, 
nu-mi plac rochiile tale, 
nu-mi plac fotografiile tale, 
nu-mi plac tablourile tale de pe pereti…

Cerul e albastru.
Te iubesc! 




Eclipsa totala de capsuni

E noapte, tu esti departe, 
aproape uitata.
Nimeni 
n-o sa te reinventeze din vise…
Pe cer e o eclipsa totala de capsuni – 
de asta profita fragii! 





Ultimele stiri

Dupa înca o ceasca de ceai voi rasturna biblioteca.
Dupa ultimul fum de tigara voi sfîsia
tapetul cu pisici.
Îmi voi aminti ziua cînd au incendiat trupurile balenelor esuate, 
cînd domnisoara Ivonne a aprins vechiul candelabru din sufragerie.
Întins pe spate, voi visa cum îti tai parul
cu un briceag în forma de peste.

Dupa înca o ceasca de ceai
îmi vor bate din greseala la usa. Ca sa ma apar
voi rupe în bucati ierbarul din scoala primara. Ca sa ma apar
voi lua somniferul nemtesc cu nume de planta exotica.
Dupa ultimul fum de tigara
îmi voi aminti o adresa veche, voi vorbi ore întregi
despre tratamentul cu lipitori.

La sfîrsitul acestui poem
ma voi privi îndelung în oglinda liftului.
Sprijinit de metalul ei tulbure, cu degetele înfipte în toate etajele
voi dori sa uit deodata
toate acestea. 







No hay comentarios:

Publicar un comentario