sábado, 4 de mayo de 2013

IRINA MAVRODIN [9769]



Irina Mavrodin
Irina Mavrodin (Nacida el 12 de junio 1929 - Murió el 22 de mayo 2012) fue una profesora de literatura francesa (inicialmente en la Universidad de Bucarest, después profesora asesora en la Universidad de Craiova) traductora rumana a Inglés y Francés, poeta y ensayista.

Irina Mavrodin nació el 12 de junio de 1929. Sus padres eran Anastase Mavrodin, maestro y Maria.
Estudió en Focsani (1940-1950), interrumpida por dos años. Se convirtió en graduada de la Universidad de Bucarest (Facultad de Lenguas Extranjeras, Departamento de francés) en 1954. Recibió un doctorado en literatura francesa, con la tesis "Nathalie Sarraute y le Nouveau Roman" (1971).
Irina Mavrodin fue profesora en la Facultad de Lenguas Extranjeras de la Universidad de Bucarest, el Departamento de la literatura francesa.

POEMAS

Poeme, Cartea Românească, 1970;
Reci limpezi cuvinte, Cartea Românească, 1971;
Copac înflorit, Cartea Româneasca, 1978;
Picătura de ploaie, Cartea Românească, 1987;
Vocile, Cartea Românească, 1998, Premiul Uniunii Scriitorilor;
Punere în abis, Poeți români contemporani", Eminescu, 2000.

Ensayos críticos

Spațiul continuu, Univers, 1972;
Romanul poetic, Univers, 1977;
Poussin. Praxis și metoda, Meridiane, 1981;
Modernii, precursori ai clasicilor, Dacia, 1981;
Poietica și poetica, Univers, 1982; ed. 2, Scrisul Românesc, 1998;
Stendhal Scriitura și cunoastere, Albatros, 1985;
Punctul central, Eminescu, 1986;
Mâna care scrie: Spre o poietică a hazardului, Editura EST, 2001, Premiul Uniunii Scriitorilor, Premiul Academiei Române;
Uimire și poiesis, Scrisul Românesc, 1999;
Cvadratura cercului, Eminescu, 2001.




EL GIRASOL

Sobre su tumba
justo al lado de la Cruz
ha nacido un Girasol

en la oscuridad que ha cubierto
todo el universo
sólo Él
más luz

Traducción del rumano al castellano: Pere Bessó





FLOARE SOARELUI

Pe mormântul Ei
chiar lângă Cruce
a răsărit o Floarea Soarelui

în bezna care cuprinsese
tot universul
numai Ea
mai lumina







Lumânãrile 

Suntem copiii Tãi
lumânãrile de cearã moale
care vor sã se aprindã
de la lumina Ta

ajutã-ne
sã ardem în noapte
atâta
cât ne va fi fost dat






Enigma 

Pe norul acela stã scris
destinul meu
într-un alfabet
mie necunoscut

este o câmpie verde
cu o casã albã în mijloc
un singur copac își scuturã florile
peste mormântul mamei

ce vrea sã spunã
aceastã îmbinare
de semne atât de simple și
misterioase

No hay comentarios:

Publicar un comentario